Vasile Urechea-Alexandrescu (n. 15 februarie 1834, Piatra Neamţ - d. 22 noiembrie 1901, Bucureşti) a fost un istoric şi scriitor român, om politic, membru fondator al Academiei Române. A fost profesor la Universitatea din Iaşi apoi la cea din Bucureşti. A mai fost membru corespondent al Academiei spaniole, italiene şi a Institutului etnografic din Paris. A studiat la Paris, unde a fundat ziarul unionist „Opiniunea”, organ al românilor din străinătate. În 1858 a editat ziarul unionist „Zimbrul şi vulturul”. Ca istoric a avut o orientare eclectică. A editat numeroase culegeri de documente şi hrisoave interne şi externe şi a scris o „Istorie a românilor” în 14 volume (1891 - 1892) şi o „Istorie a şcoalelor” în 4 volume (1892 - 1901), a abordat majoritatea genurilor şi speciilor literare.
- Istoria românilor (14 volume, 1891-1902)
- Istoria şcoalelor de la 1800-1864 (4 volume, 1892-1904)
- Domnia lui Ioan Caragea, (1897-1898)
- Documente dintre 1769-1800 (1889)
- Documente relative la anii 1800-1833 (1889)
- Documente inedite din domnia lui Al. Moruzi (1895)
- Codex Bandinus. Memoriu asupra scrierei lui Bandinus de la 1646 urmat de text, însoţit de acte şi documente (1895)
- Grinda de aur sau Prevederea unui părinte bun
- Logofătul Baptiste Veveli
- Coliba Măriucăi
- Cum era ea?
- Fidanţata imperatorului
- Vornicu Bucioc
- Banul Mărăcine
- Curtea lui Neagoe Vodă
- Schiţe de istoria literaturii române (1885)
- Academia Republicii Populare Române, Dicţionar Enciclopedic Român, Editura Politică, Bucureşti, 1962-1964
- Dorina N. Rusu, Membrii Academiei Române, 1866-1999, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1999 ISBN 973-27-06967
|
