|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Regatul Maroc este o ţară în nord-vestul Africii. Are o lungă linie de coastă la Oceanul Atlantic care ajunge până la Marea Mediterană prin Strâmtoarea Gibraltar. Se învecinează cu Algeria la est, deşi graniţa este inchisă, Sahara de Vest la sud, Marea Mediterană la nord şi Oceanul Atlantic la vest. Marocul are pretenţii teritoriale asupra Saharei de Vest şi a administrat cea mai mare parte a teritoriului acesteia încă din 1975. Statutul Saharei de Vest este disputat, aşteptându-se referendumul Naţiunilor Unite.
modifică Istorie
Pentru detalii, vezi articolul Istoria Marocului vezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].
RELIGIA Populaţia din Maroc este de religie islamică. CULTURA Marocul a suferit influenţa mai multor culturi etnice, cum ar fi civilizaţia feniciană, greacă, carthagineză sau romană. Creştinismul s-a răspândit în această regiune încă din perioada romană şi a supravieţuit invaziei arabe. Printre influenţele recente, cea mai puternică s-a dovedit a fi cea franceză. OBICEIURI SOCIALE: Căsătoriile: multe mariaje încă sunt aranjate de părinţi. Când un cuplu este pe cale să se căsătorească, viitorul soţ plăteşte tatălui sau fratelui mai în vârstă al fetei, o sumă de bani pentru a o întâlni şi a o peţi. O nuntă durează, de obicei, 2 zile. Familia: extinderea familiei este elementul cel mai important al vieţii sociale marocane. Legătura dintre mamă şi fiu este cea mai importanta într-o familie. Socializarea: - marocanii, în general, îşi strâng mâinile când se întâlnesc; - cea mai întâlnită formulă de salut este "Assalam Ouakikoum" = Pacea fie cu tine; - vizitarea prietenilor şi a rudelor în mod frecvent este considerată necesară pentru menţinerea strânsă a relaţiilor Sărbătorile: - Ramadan-ul este cea mai importantă sărbătoare a musulmanilor; durează 1 lună şi datorită faptului că musulmanii folosesc calendarul lunar, data acestei sărbători se schimbă constant în raport cu calendarul gregorian. PRINCIPALELE ORAŞE - Rabat este capitala ţării; centru administrativ şi economic. Rabat este un oraş modern care a reuşit să păstreze neatins famecul celor 1001 nopţi. Vechea Medina şi Palatul Regal sunt doar câteva dintre comorile ascunse aici. - Casablanca este capitala economică a regatului şi totodată cel mai mare port marocan. - Marrakech a fost fondat in 1062; este supranumit "Perla Nordului" şi este situat într-o oază înconjurată de palmieri, loc unde odinioară poposeau negustorii ce străbăteau cărările deşertului. - Fes reprezintă centrul religios al Marocului; este cel mai vechi dintre oraşele lumii islamice. Este constituit din 3 părţi: oraşul nou (construit la începutul anilor 1900, pe cand ţara era colonie franceză); oraşul medieval (datând din sec.13); oraşul antic (descoperit în anii 800). - Agadir este staţiunea litorală a Marocului, una dintre cele mai vizitate de pe Coasta Atlanticului. Informaţii utile Fus orar: Diferenţa de fus orar este de -1 oră vara, iar în timpul iernii ora este aceeaşi cu a României. Moneda naţională Moneda oficială este dirhamul marocan. Introducere, precum şi scoaterea din ţară a valutei naţionale este interzisă. Clima: De-a lungul Mării Mediterane , Marocul are clima subtropicală, temperată de influenţa oceanică; aceasta conferă oraşelor de pe coastă temperaturi moderate. Limba: Limba oficiala este arabă; la începutul anilor '90 25% din populaţie mai foloseau ca primă limbă pe cea berberă. Numeroşi marocani vorbesc limba franceză şi respectiv spaniola. Transport: Pe teritoriul oraşului se circulă cu "Petit Taxi", care sunt de obicei ieftine. În afara oraşului este recomandat "Grand Taxi", care sunt mai scumpe, dar preţul se negociază dinainte cu şoferul. Pe drumurile dintre oraşe circulă taxiurile de colectare, care aşteaptă până se ocupă toate locurile disponibile. Sfaturi: În oraşele mari, apa de la robinet este potabilă, dar consumul acesteia în cantităţi mari nu este recomandat din cauza clorului. De aceea se recomandă cu insistenţă folosirea apei îmbuteliate. modifică Diviziuni administrative
Pentru detalii, vezi articolul Diviziuni administrative ale Marocului vezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].
modifică Geografie
Pentru detalii, vezi articolul Geografia Marocului vezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].
modifică Economie
Pentru detalii, vezi articolul Economia Marocului vezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].
modifică Demografie
Pentru detalii, vezi articolul Populaţia Maroculuivezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].
modifică Legături externe
Algeria · Bahrain · Comore · Djibouti · Egipt · Irak · Iordania · Kuweit · Libia · Mauritania · Maroc · Oman · Palestina · Qatar · Arabia Saudită · Somalia · Sudan · Siria · Tunisia · Emiratele Arabe Unite · Yemen Africa de Sud · Algeria · Angola · Benin · Botswana · Burkina Faso · Burundi · Camerun · Capul Verde · Ciad · Comore · Congo · Coasta de fildeş · Djibouti · Egipt · Guineea Ecuatorială · Eritreea · Etiopia · Gabon · Gambia · Ghana · Guineea · Guineea-Bissau · Kenya · Lesotho · Liberia · Libia · Madagascar · Malawi · Mali · Mauritania · Mauriţius · Maroc · Mozambic · Namibia · Niger · Nigeria · Republica Centrafricană · Republica Democrată Congo · Ruanda · Sahara Occidentală · São Tomé şi Príncipe · Senegal · Seychelles · Sierra Leone · Somalia · Sudan · Swaziland · Tanzania · Togo · Tunisia · Uganda · Zambia · Zimbabwe Maroc Denumirea oficială: Regatul Maroc Capitala: Rabat (1,28 mil. loc.) Limba oficială: araba; folosită în paralel: franceza; vorbită: berbera Suprafaţa: 710.000 km2 Locuitori: 28 mil. (39 loc./km2) Religia: islam 99%, catolicism Moneda: dirham Forma de guvernământ: regat Ziua naţională: 3 martie . Geografia: M. este aşezată în extremitatea nord-vestică a Africii. Limite: Marea Mediterană (N), Algeria (E şi SE), Mauritania (Sahara) (S), Oc. Atlantic (V). G. fizică: Teritoriul M. este despărţit de Europa prin strâmtoarea Gibraltar. Terenul este foarte variat. De la NE la SV, ţara este străbătută de lanţul Munţilor Atlas, ca o coloană vertebrală care se termină brusc în ocean. Atlasul Mare, în centru, cu cele mai mari altitudini (Toubkal, 4165 m), Atlasul Mijlociu, în NV, şi Anti-Atlasul în S, în faţa Saharei. În E, Platoul Rekkam domină depresiunea Moulouya. În N, paralel cu ţărmul Mediteranei, Munţii, Rif (2452 m) care coboară brusc în mare şi în ale căror văi curg râuri vijelioase. Se disting cinci regiuni: câmpia de coastă, fertilă, regiunea munţilor Atlas, podişurile centrale, cultivate, podişuri din S, zonă presahariană, şi câmpiile aluvionare din SV. Majoritatea apelor se varsă în Oc. Atlantic; Moulouya se varsă în Mediterana. Clima: este mediteraneană pe coasta nordică şi deşertică în S; oceanică în V şi uscată în E; relativ secetoasă pe podişurile din interior. În S, precipitaţiile sunt sub 100 mm/an. Faună şi floră: Vegetaţia săracă sau absentă în zonele deşertice; pe platouri, vegetaţie de stepă (păşuni 12% din terit.); păduri (de stejar) 11% din terit. Faună diversă, după relief, climă. Populaţia: arabi şi berberi. Concentrarea maximă, pe coasta Mediteranei şi a Oceanului Atlantic. Peste 70%, populaţie rurală. Ocupaţia: pescuit, minerit. Rata natalităţii: 25,5‰; mortalitatea: 7‰. Rata pop. urbane: 48%. Resurse şi economie: grâu, orez, porumb; orz, măsline (ulei de măsline), vin, curmale, floarea-soarelui, in; ovine, caprine, asini, cămile, catâri, peşte (sardele); plută, fosfaţi, mangan, argint, nichel, cobalt; plumb, molibden, antimoniu, cărbune, petrol, energie electrică; ciment; textile, covoare; piei, conserve de peşte. Export: fosfaţi, fier, mangan, vin, măsline, ulei de măsline, citrice (principal producător african), legume, plută, lână, piei, covoare, conserve de peşte, minereuri. Transporturi şi comunicaţii: căi ferate, şosele principale şi secundare, flotă comercială. Oraşe: Casablanca (Dar el Beida), Marrakech, Fes, Meknes, Tanger, Tetuan, Agadir. Istoria: În antichitate teritoriul era locuit de numiţii (berberi) care în sec. IV î. Hr. creează regatul Mauretaniei. Încă din sec. VI î. Hr. pe litoral existau colonii feniciene, care cad sub autoritatea Cartaginei, distrusă în 146 î. Hr. În sec. I-V d. Hr., colonie romană; sec. V-VII, posesiune vandală; sec. VI-VIII, . dominaţie bizantină. În 700-710 este cucerit de arabi care impun islamismul triburilor berbere, creştinilor, evreilor şi animiştilor. Între sec. VIII-XVII, se succed la tron dinastiile: idrisidă, fatimidă, almoravidă, almohadă, marinidă, watasidă, saadită. În sec. al XV-lea, portughezii şi spaniolii ocupă temporar oraşele Ceuta, Tanger, Melilla. În 1666, Moulay ar Raşid devine sultan al M. la Fes şi întemeiază dinastia Alaouită, care domneşte şi cizi. În sec. al XIX-lea, M. devine ţinta tentativelor colonialiste ale Franţei, Spaniei, Marii Britanii, Germaniei. În 1912 Franţa îşi impune protectoratul, Spania ocupă regiunea Rif Tangerul devine oraş cu statut internaţional. Rezistenţa marocanilor duce la proclamarea Republicii independente Rif în 1921-2926. Între 1933-1934 rezistenţa berberilor din Atlasul Mare ia sfârşit. Franţa controlează ţara în ansamblu. În 1955 sultanul Mohammed V este exilat de francezi. În 1955 este proclamată independenţa, iar în 1957 M. devine regat. În 1961 tronul este ocupat de Hassan II, după moartea tatălui său Mohammed V, conform Constituţiei din 1962, M. devine monarhie constituţională. În 1988 îşi restabileşte relaţiile diplomatice cu Algerul. Statul: este monarhie constituţională; regat ereditar, potrivit Constituţiei din 1972. Puterea legislativă este exercitată de rege şi de Camera Deputaţilor; cea executivă, de un cabinet numit de suveran în urma alegerilor legislative. Multipartitism. Marocul – ţară arabă, africană şi mediteraneană, situată la confluenţa marilor civilizaţii ce s-au succedat şi întrepătruns cu repeziciune în lumea arabo-berberă a Maghrebului – constituie o reuşită simbioză între măreţia trecutului şi imperativele prezentului. Marocul – leagăn al unui trecut ce se măsoară în secole şi milenii – oferă vizitatorului decorul grandios al vestigiilor, picturile rupestre din regiunile presahariene sau Atlasul Mare, civilizaţia deşertului, monumentele artei islamice în care rafinamentul se îmbină cu măreţia, arta şi folclorul cu originalitatea etalată în numeroase centre urbane şi rurale. Făurindu-şi istoria şi definindu-şi personalitatea în spaţiul limitat de Mediterana, Atlantic, triplul lanţ al Atlasului învăluit în legendă şi nisipul Saharei – Marocul dezvăluie privirii prestigioase monumente ale civilizaţiei, precum şi farmecul inedit al peisajelor. Printr-un paradox al naturii rar întâlnit, în aceeaşi zi se poate trece prin toate anotimpurile: amatorii sporturilor de iarnă pot schia pe pantele înzăpezite ale Atlasului, în timp ce iubitorii mării pot face baie în Atlantic, pe plajele Agadirului. Litoralul mediteranean şi atlantic, piscurile înzăpezite ale Atasului, creasta Rifului cu vestitele sale păduri de cedri, ineditul oazelor presahariene, varietatea florei şi faunei, pitorescul oraşelor prefigurează un atrăgător itinerar turistic ce oferă vizitatorului imagini sugestive asupra frumuseţii ţării, a transformărilor înnoitoare prin care trece Marocul. Mărturiile milenarei civilizaţiile şi însemnul noului apar aproape pretutindeni. Dar, înainte de toate în capitalele imperiale – FES, MEKNES, RABAT- nume cu adânci rezonanţe în istoria mai veche şi mai nouă a Marocului. FES – fondată în secolul al IX-lea – este un important centru cultural şi religios al occidentului musulman. Oraş al culturii şi al credinţei, păstrător al comorilor de artă islamică, el adăposteşte Moscheea Al Qaraouiyyine, cel mai reprezentativ monument de artă islamică din nordul Africii – nu numai pentru vechimea sa de unsprezece secole şi pentru dimensiunile sale gigantice ci mai ales pentru stilul arhitectural şi neasemuitele sale decoraţii interioare. Moscheea este sediul renumitei universităţi musulmane şi al bibliotecii, celebră pentru manuscrisele sale de mare valoare, veritabil tezaur al culturii islamice. MARRAKECH – perla Sudului, oraşul muzeu, capitală a imensului imperiu al dinastiilor almohadă ( secolele XII – XIII ) şi saadină (secolele XVI – XVII), oraş în inima unei imense păduri de palmieri. Întinsele păduri de portocali, lămâi, măslini, piersici şi trandafiri, monumentele istorice, viaţa tumultuoasă a „sukurilor” (pieţelor), activitatea neîntreruptă a artizanilor, tradiţionalul festival folcloric al lunii mai fac gloria acestei „capitale a Sudului”, aplecate spre imensitatea spaţiului saharian. MEKNES – oraşul ce va întrerupe tradiţia istorică a succesiunii celor două capitale (FES şi MARRAKECH) odată cu urcarea pe tron a tânărului suveran Moulay Ismail (a doua jumătate a secolului al XVII-lea ) căruia îi datorează măreţia şi renumele. Ziduri impresionante de incintă, ce n-au rezistat, decât în parte, scurgerii timpului, palate somptuoase şi sanctuare evocă perioada de mare prosperitate şi glorie de la sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul celui de al XVIII-lea. RABAT – frumoasa capitală a Marocului zilelor noastre – centru politic, cultural, şi administrativ al ţării. Rabatul, ridicat în interiorul unor fortificaţii ce aparţin secolului al XII-lea, întruneşte azi multe atribute ale civilizaţiei moderne. Noile şi variatele edificii, importantele obiective economice, pitorescul bazarelor, Turnul Hassan – de la înălţimea căruia se deschide întreaga panoramă a oraşului până departe spre Sale – Mausoleul „ Mahomed al V-lea” (chintesenţă a stilului arhitectonic marocan, capodoperă a artei islamice) constituie, în ansamblu, o adevărată sinteză a tradiţionalului şi modernului, a trecutului îndepărtat şi a prezentului creator. Dar Marocul mai are încă o capitală şi anume CASA-BLANCA, „capitala economică” a ţării. Cu o populaţie ce depăşeşte două milioane de locuitori, Casablanca, unul dintre cele mai mari porturi ale Africii la Atlantic, se află la originea principalelor mutaţii ale Marocului contemporan. Întreaga sa activitate industrială, comercială şi financiară reflectă, în esenţă, liniile directoare ale dezvoltării ţării. Casablanca, oraşul împodobit cu palmieri, posedă numeroase edificii moderne şi în stilul tradiţional arab, o bogată reţea de plaje şi faleze, cel mai mare acvariu din Africa, „sukurile” animate în pitoreasca Medină. În Maroc există, însă, şi alte oraşe şi centre puternic ancorate în viaţa economică, politică şi culturală a ţării. Nu mai puţin încărcate de istorie şi legendă sunt TANGERUL – unul din cele mai vechi oraşe din lume, poartă maritimă a Marocului, renumit centru turistic, loc al unor frecvente conferinţe şi colocvii internaţionale şi al festivalurilor cinematografice sau AGADIRUL – staţiune balneară, oraş nou, reconstruit în întregime în urma cutremurului din februarie 1960, care a îngropat în câteva secunde cinci secole de existenţă umană. VOLUBILIS, TETOUAN, OUJDA, MOHAMMEDIA, SAFI, KHOURIBGA, TAROUDANT, TIZNIT, NADOR, TOURIST, JERADA – iată numele altor câtorva centre urbane ce păstrează numeroase mărturii ale trecutului şi aprind noi torţe ale civilizaţiei pe harta ţării. Marocul, considerat “poartă” a Africii, oferă în prezent o combinaţie perfectă de trecut şi prezent, de istorie şi modern, de civilizaţie şi artă, literatură, opulenţă şi simplitate. Regatul Marocului face parte din comuniunea celor cinci state maghrebiene din Nordul Africii şi este poziţionat din punct de vedere geografic în nord-vestul continentului având ca limită nordică Marea Mediterană şi ca limită sudică deşertul Saharei. Cu o istorie fascinantă dar şi cu nişte peisaje de-a dreptul fabuloase, Marocul îmbie turistul european prin exotism şi unicitate. Marrakech, Vechea Medină sau Oraşul Roşu este simbolul acestui stat. Cu o populaţie de aproximativ 1 milion de locuitori acest oraş se află pe Lista Patriomiului Mondial al UNESCO datorită arhitecturii vechi cu adevărat impresionante. |
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| All Right Reserved © 2007, Designed by Stylish Blog. |